EVUL MEDIU TÂRZIU (cultura şi civilizaţie britanica-"anglia si spiritul englez") ~ literăCUliteră

Perioada secolelor al XlV-lea şi al XV-lea apare în istorie drept o perioadă decadentă şi turbulentă. Războaiele civile şi cele purtate dincolo de graniţe - în special cele din Scoţia, Franţa, Ţările de Jos - s-au prelungit şi au devenit din ce în ce mai costisitoare, implicând un număr tot mai mare de populaţie. Foametea, bolile şi, începând din 1348, ciuma au distrus aproape jumătate din populaţia Angliei. La sfârşitul secolului al XV-lea, oamenii de stat francezi surprindeau cu dezaprobare obiceiul englezilor de a-şi omorî regii sau copiii acestora (aşa cum s-a întâmplatîn anii 1327, 1399, 1461, 1471, 1483 Şi 14S5) cu o regularitate nemaiîntâlnită în toată Europa apuseană. Regele şi curtea sa, în special familia regală, erau centrul de atenţie al politicii şi guvernării britanice. Elementul central îl constituia stabilirea unei relaţii armonioase între rege şi supuşii săi influenţi, baroni, cavaleri sau comercianţi prosperi şi episcopi. Un rege acceptat era cel care reuşea să menţină o legătură paşnică cu pătura influentă a societăţii; aceasta era singura posibilitate de menţinere a stabilităţii politice, a unei guvernări eficiente şi a păcii interne. Accentul crescut pus pe autoritatea suverană a regelui în cadrul regatului său, subliniat de principiul preluării coroanei de către fiul cel mai mare al monarhului decedat, şi extinderea administraţiei regale în mâinile unei reţele formate din funcţionarii şi supuşii influenţi ai regelui, au fost menite să submineze puterea feudală, regională, a marilor proprietari de pământ. începând cu domnia lui Edward I nu a mai existat decadă în care englezii să nu poarte război.
După războiul civil din timpul domniei lui Henric al III-lea s-au făcut eforturi în vederea instaurării păcii, astfel încât să se stabilească o relaţie sigură între rege şi supuşii săi, relaţie care să aibă în vedere aspiraţiile şi drepturile fiecăreia din cele două părţi. Noul monarh, Edward I (1272-1307) s-a dovedit a fi un rege capabil, eficient în guvernare şi hotărât să sublinieze poziţia sa de suveran. Dar insistenţa sa în a-şi declara suveranitatea peste toate teritoriile din Insulele Britanice, chiar şi cele aflate în afara regatului său, au deschis era războiuluI perpetuu.