NORMANZII (cultura şi civilizaţie britanica-"anglia si spiritul englez") ~ literăCUliteră

La 25 decembrie 1066, catedrala Westminster Abbey a găzduit ceremonia de încoronare a ducelui William de Normandia ca rege al Angliei. în ciuda victoriei repurtate la Hastings, a capitulării Londrei şi Winchester-ului, poziţia lui William se putea defini ca fiind încă precară. Alţi cinci ani aveau să treacă pentru ca noul rege să iie încrezător în caracterul complet al cuceririi. Revolte îndreptate împotriva stăpânirii normande s-au desfăşurat anual în intervalul 1067-1070: în Kent, în sud-vest, în mlaştinile galeze, în ţinutul Fenland şi în nord. Normanzii au fost nevoiţi să trăiască asemenea unei armate de ocupaţie, locuind, hrănindu-se şi adăpostindu-se laolaltă în interiorul unităţilor operative. De asemenea, au fost nevoiţi să-şi construiască castele - puncte de fortificaţie din interiorul cărora o mână de oameni să poată supune o populaţie vastă. E foarte posibil ca numărul normanzilor să fi fost doar de ordinul a 10 000, în comparaţie cu cel al populaţiei băştinaşe, ostile invadatorilor, populaţie ce cuprindea aproximativ 1-2 milioane locuitori. Fără îndoială, mulţi englezi erau dispuşi să coopereze cu noua stăpânire; aşa se explică, în realitate, succesul tentativei normande de a prelua controlul atâtor instituţii anglo-saxone. Există însă numeroase dovezi ale unei opoziţii fireşti, manifestată de englezi faţă de obligativitatea asumării unui statut de majoritate asuprită în propria ei ţară. Anii de nesiguranţă aveau să marcheze profund mersul istoriei ulterioare. Această perioadă a însemnat nu doar preluarea puterii de către o nouă familie regală, ci însăşi constituirea unei noi clase stăpânitoare, precum şi asimilarea unei noi limbi şi a unei noi culturi. Se poate afirma cu certitudine că. momentul 1066 pentru Anglia se numără printre puţinele din Europa care s-au soldat cu urmări atât de dezastruoase pentru învinşi.